Ai în meniu 7 mici complet diferiți, pe tipologii diferite, dar mai ales fiecare cu povestea lui. Inițial voiam să fac un clasament al lor, ceea ce acum mi se pare o prostie, mă bucur că nu am rămas totuși blocat pe ideea asta. Locul, cel puțin la prima vizită, n-ar trebui să fie despre identificarea celor mai buni mici din listă, consider că asta ar fi o greșeală enormă.
Aici ar trebui să vii, cel puțin prima oară, pentru experiment, pentru a-ți testa propriile gusturi și a le compara cu ale celorlalți. Nu fă prostia să te duci singur așa cum am făcut eu. Ia-ți cu tine om, împarte, dezbate, combate, fă din asta o experiență, nu o competiție.
Eu am luat 5 din ăia 7, crede-mă că-s mici foarte diferiți unii de alții, de la formă până la gust sau textură. E unul dintre ei, de exemplu, foarte aromat, de altfel foarte bun, cineva nu s-a zgârcit acolo la condimente. Ceea ce nu e întotdeauna un avantaj. Mai e un altul, care pentru mine are și potențial de locul 1, depășit în mod evident de aroma cam stridentă a bicarbonatului. Trecerea de la un mic păstos la un mic cărnos e la o gură de bere distanță. Ai unul cu amestec vită/porc/oaie, încă 4 vită/porc, unul de mangaliță și unul arăbesc. Mult grătar în rest, plus niște cartofi proaspeți cu brânză pe deasupra care pur și simplu m-au făcut fericit. Pentru că nu cred în alăturarea dintre mici și cartofi, i-am folosit pe post de aperitiv. Deși puteau la fel de bine să rămână și în loc de desert.
Un loc bun de tot, dependent în totalitate de mâna grataragiului. Azi am mers pe mâna corectă. A fost una dintre puținele situații în care am rugat-o pe tipa de la servire să-i transmită felicitări omului de la platane.
Cam gol azi la prânz, dar bănuiesc că e genul de terasă mai de seară-weekend. Sper să și reziste, pentru mine intră într-un top personal foarte scurt de recomandări pentru locuri în care să testezi mici.
Micoteca se numește, e în inima Herăstrăului, faci cam 5 minute pe jos de mers sprințar de la metrou Aviației dacă ieși pe unde trebuie.
În afară de terasa asta mai e una la interior, mult mai mare. Cât am stat eu, am avut în fundal muzică românească din anii 70-80-90. Practic un trio de vis, gustativ-olfactiv-vizual, să placă la toată lumea.
Update: Dacă alegi să comanzi mici diferiți, specifică in mod clar că vrei să vină cu scobitorile pe culori si cartonașul cu lista lor pentru a fi sigur că știi exact care cum sunt.
